deftereu
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek δευτερεύων (defterévon).
Noun
deftereu m (plural defterei)
- (obsolete) a cantor's helper
Declension
Declension of deftereu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) deftereu | deftereuul | (niște) defterei | deftereii |
genitive/dative | (unui) deftereu | deftereuului | (unor) defterei | deftereilor |
vocative | deftereuule | deftereilor |
References
- deftereu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN