dantură
Romanian
Etymology
From French denture
Noun
dantură f (plural danturi)
- denture, set of teeth
Declension
Declension of dantură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) dantură | dantura | (niște) danture | danturele |
genitive/dative | (unei) danture | danturei | (unor) danture | danturelor |
vocative | dantură, danturo | danturelor |