dantelură
Romanian
Etymology
Borrowed from French dentelure.
Noun
dantelură f (plural danteluri)
- serration
Declension
Declension of dantelură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) dantelură | dantelura | (niște) danteluri | dantelurile |
genitive/dative | (unei) danteluri | dantelurii | (unor) danteluri | dantelurilor |
vocative | dantelură, danteluro | dantelurilor |
References
- dantelură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN