adiunct
Romanian
Adjective
adiunct m or n (feminine singular adiunctă, masculine plural adiuncți, feminine and neuter plural adiuncte)
- Obsolete form of adjunct.
Declension
Declension of adiunct
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | adiunct | adiunctă | adiuncți | adiuncte | ||
| definite | adiunctul | adiuncta | adiuncții | adiunctele | |||
| genitive/ dative | indefinite | adiunct | adiuncte | adiuncți | adiuncte | ||
| definite | adiunctului | adiunctei | adiuncților | adiunctelor | |||
Noun
adiunct m (plural adiuncți)
- Obsolete form of adjunct.
Declension
Declension of adiunct
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) adiunct | adiunctul | (niște) adiuncți | adiuncții |
| genitive/dative | (unui) adiunct | adiunctului | (unor) adiuncți | adiuncților |
| vocative | adiunctule | adiuncților | ||
References
- adiunct in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN