dajnic
Romanian
Etymology
From dajdie + -nic.
Adjective
dajnic m or n (feminine singular dajnică, masculine plural dajnici, feminine and neuter plural dajnice)
- (dated) taxpayer
Declension
Declension of dajnic
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | dajnic | dajnică | dajnici | dajnice | ||
definite | dajnicul | dajnica | dajnicii | dajnicele | |||
genitive/ dative | indefinite | dajnic | dajnice | dajnici | dajnice | ||
definite | dajnicului | dajnicei | dajnicilor | dajnicelor |
Noun
dajnic m (plural dajnici)
- dajnic
Declension
Declension of dajnic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dajnic | dajnicul | (niște) dajnici | dajnicii |
genitive/dative | (unui) dajnic | dajnicului | (unor) dajnici | dajnicilor |
vocative | dajnicule | dajnicilor |