dacoromân
Romanian
Etymology
From dac + român.
Adjective
dacoromân m or n (feminine singular dacoromână, masculine plural dacoromâni, feminine and neuter plural dacoromâne)
- Daco-Romanian
Declension
Declension of dacoromân
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | dacoromân | dacoromână | dacoromâni | dacoromâne | ||
| definite | dacoromânul | dacoromâna | dacoromânii | dacoromânele | |||
| genitive/ dative | indefinite | dacoromân | dacoromâne | dacoromâni | dacoromâne | ||
| definite | dacoromânului | dacoromânei | dacoromânilor | dacoromânelor | |||
Noun
dacoromân m (plural dacoromâni)
- Daco-Romanian person
Declension
Declension of dacoromân
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) dacoromân | dacoromânul | (niște) dacoromâni | dacoromânii |
| genitive/dative | (unui) dacoromân | dacoromânului | (unor) dacoromâni | dacoromânilor |
| vocative | dacoromânule | dacoromânilor | ||