căutător
Romanian
Etymology
căuta + -ător
Noun
căutător m (plural căutători)
- finder
Declension
Declension of căutător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) căutător | căutătorul | (niște) căutători | căutătorii |
genitive/dative | (unui) căutător | căutătorului | (unor) căutători | căutătorilor |
vocative | căutătorule | căutătorilor |