căucel
Romanian
Etymology
From căuc + -el.
Noun
căucel n (plural căucele)
- Diminutive of căuc
Declension
Declension of căucel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) căucel | căucelul | (niște) căucele | căucelele |
genitive/dative | (unui) căucel | căucelului | (unor) căucele | căucelelor |
vocative | căucelule | căucelelor |
References
- căucel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN