căsătoriu
Romanian
Etymology
From casă + -toriu.
Adjective
căsătoriu m or n (feminine singular căsătorie, plural căsătorii)
- married
Declension
Declension of căsătoriu
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | căsătoriu | căsătorie | căsătorii | căsătorii | ||
| definite | căsătoriul | căsătoria | căsătoriii | căsătoriile | |||
| genitive/ dative | indefinite | căsătoriu | căsătorii | căsătorii | căsătorii | ||
| definite | căsătoriului | căsătoriei | căsătoriilor | căsătoriilor | |||
Noun
căsătoriu m (plural căsători)
- paterfamilias
Declension
Declension of căsătoriu
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) căsătoriu | căsătoriuul | (niște) căsători | căsătorii |
| genitive/dative | (unui) căsătoriu | căsătoriuului | (unor) căsători | căsătorilor |
| vocative | căsătoriuule | căsătorilor | ||
References
- căsătoriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN