căpăuță
Romanian
Etymology
From căpău + -uță.
Noun
căpăuță f (plural căpăuțe)
- Diminutive of căpău
Declension
Declension of căpăuță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) căpăuță | căpăuța | (niște) căpăuțe | căpăuțele |
| genitive/dative | (unei) căpăuțe | căpăuței | (unor) căpăuțe | căpăuțelor |
| vocative | căpăuță, căpăuțo | căpăuțelor | ||
References
- căpăuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN