căință
Romanian
Etymology
From căi + -ință.
Noun
căință f (plural căințe)
- regret
- repentance
Declension
declension of căință
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) căință | căința | (niște) căințe | căințele |
genitive/dative | (unei) căințe | căinței | (unor) căințe | căințelor |
vocative | căință, căințo | căințelor |