căca
See also: caca, Caca, caça, caçà, cáca, and ćaća
Romanian
Etymology
From Latin cacāre, present active infinitive of cacō, ultimately from a Proto-Indo-European root *kakka-.
Verb
a căca (third-person singular present cacă, past participle căcat) 1st conj.
- (vulgar, reflexive) to defecate, shit
Conjugation
conjugation of căca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a căca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | căcând | ||||||
| past participle | căcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cac | caci | cacă | căcăm | căcați | cacă | |
| imperfect | căcam | căcai | căca | căcam | căcați | căcau | |
| simple perfect | căcai | căcași | căcă | căcarăm | căcarăți | căcară | |
| pluperfect | căcasem | căcaseși | căcase | căcaserăm | căcaserăți | căcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cac | să caci | să cace | să căcăm | să căcați | să cace | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cacă | căcați | |||||
| negative | nu căca | nu căcați | |||||
Derived terms
- căcare
- căcat