câinime
Romanian
Etymology
From câine + -ime.
Noun
câinime f (uncountable)
- dogkind
Declension
declension of câinime (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) câinime | {{{def}}} |
genitive/dative | (unei) {{{pl}}} | {{{pl}}}i |
References
- câinime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. ISBN 978-606-8162-26-3