câine

câine

See also: càine and -caine

Romanian

Câine

Alternative forms

• cîine (alternative orthography; predominates in Moldova)
• câne (chiefly Moldova)
• кыине (Moldavian Cyrillic spelling)

Etymology

From Latin canis, canem, from Proto-Italic *kō (accusative *kwanem), from Proto-Indo-European *ḱwṓ (accusative *ḱwónm̥).

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈkɨj.ne/

Noun

câine m (plural câini, feminine equivalent cățea)

1. dog

   Dă câinelui un os.

   Give the dog a bone.

Declension

declension of câine

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) câine	câinele	(niște) câini	câinii
genitive/dative	(unui) câine	câinelui	(unor) câini	câinilor
vocative	câine		câinilor

Derived terms

• brânză bună în burduf de câine
• câinos
• câinărie

See also

• cățel

Further reading

• câine in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)