cvintet
Romanian
Etymology
From Italian quintetto
Noun
cvintet n (plural cvintete)
- quintet
Declension
Declension of cvintet
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cvintet | cvintetul | (niște) cvintete | cvintetele |
genitive/dative | (unui) cvintet | cvintetului | (unor) cvintete | cvintetelor |
vocative | cvintetule | cvintetelor |