cușmuță
Romanian
Etymology
From cușmă + -uță.
Noun
cușmuță f (plural cușmuțe)
- Diminutive of cușmă
Declension
Declension of cușmuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cușmuță | cușmuța | (niște) cușmuțe | cușmuțele |
genitive/dative | (unei) cușmuțe | cușmuței | (unor) cușmuțe | cușmuțelor |
vocative | cușmuță, cușmuțo | cușmuțelor |
References
- cușmuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN