cuvântăreț
Romanian
Etymology
From cuvânta + -ăreț.
Adjective
cuvântăreț m or n (feminine singular cuvântăreață, masculine plural cuvântăreți, feminine and neuter plural cuvântărețe)
- one that can speak
Declension
Declension of cuvântăreț
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | cuvântăreț | cuvântăreață | cuvântăreți | cuvântărețe | ||
definite | cuvântărețul | cuvântăreața | cuvântăreții | cuvântărețele | |||
genitive/ dative | indefinite | cuvântăreț | cuvântărețe | cuvântăreți | cuvântărețe | ||
definite | cuvântărețului | cuvântăreței | cuvântăreților | cuvântărețelor |