cuvântat
Romanian
Etymology
Past participle of cuvânta.
Adjective
cuvântat m or n (feminine singular cuvântată, masculine plural cuvântați, feminine and neuter plural cuvântate)
- said, uttered
Declension
Declension of cuvântat
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | cuvântat | cuvântată | cuvântați | cuvântate | ||
definite | cuvântatul | cuvântata | cuvântații | cuvântatele | |||
genitive/ dative | indefinite | cuvântat | cuvântate | cuvântați | cuvântate | ||
definite | cuvântatului | cuvântatei | cuvântaților | cuvântatelor |
Verb
cuvântat (past participle of cuvânta)
- past participle of cuvânta
References
- cuvântat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN