cuvințel
Romanian
Etymology
cuvânt + -el
Noun
cuvințel n (plural cuvințele)
- Diminutive of cuvânt; small word
Declension
Declension of cuvințel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cuvințel | cuvințelul | (niște) cuvințele | cuvințelele |
genitive/dative | (unui) cuvințel | cuvințelului | (unor) cuvințele | cuvințelelor |
vocative | cuvințelule | cuvințelelor |