curui
Romanian
Noun
curui m (plural curui)
- Obsolete form of coroi.
Declension
Declension of curui
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) curui | curuiul | (niște) curui | curuii |
genitive/dative | (unui) curui | curuiului | (unor) curui | curuilor |
vocative | curuiule | curuilor |
References
- curui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN