curtenire
Romanian
Etymology
From curteni + -re.
Noun
curtenire f (plural curteniri)
- courtship
Declension
Declension of curtenire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) curtenire | curtenirea | (niște) curteniri | curtenirile |
genitive/dative | (unei) curteniri | curtenirii | (unor) curteniri | curtenirilor |
vocative | curtenire, curtenireo | curtenirilor |
References
- curtenire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN