curmățel
Romanian
Etymology
From curmat + -el.
Noun
curmățel m (plural curmăței)
- Diminutive of curmat
Declension
Declension of curmățel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) curmățel | curmățelul | (niște) curmăței | curmățeii |
genitive/dative | (unui) curmățel | curmățelului | (unor) curmăței | curmățeilor |
vocative | curmățelule | curmățeilor |
References
- curmățel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN