curmăturiță
Romanian
Etymology
From curmătură + -iță.
Noun
curmăturiță f (plural curmăturițe)
- Diminutive of curmătură
Declension
Declension of curmăturiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) curmăturiță | curmăturița | (niște) curmăturițe | curmăturițele |
genitive/dative | (unei) curmăturițe | curmăturiței | (unor) curmăturițe | curmăturițelor |
vocative | curmăturiță, curmăturițo | curmăturițelor |
References
- curmăturiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN