curcuță
Romanian
Etymology
From curcă + -uță.
Noun
curcuță f (plural curcuțe)
- Diminutive of curcă
Declension
Declension of curcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) curcuță | curcuța | (niște) curcuțe | curcuțele |
genitive/dative | (unei) curcuțe | curcuței | (unor) curcuțe | curcuțelor |
vocative | curcuță, curcuțo | curcuțelor |
References
- curcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN