curcan
Romanian
Etymology
From curcă (“turkey hen”) + -an.
Pronunciation
- IPA(key): /kurˈkan/
Noun
curcan m (plural curcani, feminine equivalent curcă)
- turkey (bird)
- turkey-cock
- (derogatory, archaic) cop, peeler, copper
Declension
declension of curcan
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) curcan | curcanul | (niște) curcani | curcanii |
genitive/dative | (unui) curcan | curcanului | (unor) curcani | curcanilor |
vocative | curcanule | curcanilor |
Derived terms
- a se umfla în pene ca un curcan
- curcănaș
- curcănărie
- curcănie
- moțul-curcanului
- nasul-curcanului
See also
- fazan
- păun
- potârniche
References
- curcan in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)