curbiliniu
Romanian
Etymology
From curbă + linie.
Adjective
curbiliniu m or n (feminine singular curbilinie, plural curbilinii)
- curvilinear
Declension
Declension of curbiliniu
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | curbiliniu | curbilinie | curbilinii | curbilinii | ||
definite | curbiliniul | curbilinia | curbiliniii | curbiliniile | |||
genitive/ dative | indefinite | curbiliniu | curbilinii | curbilinii | curbilinii | ||
definite | curbiliniului | curbiliniei | curbiliniilor | curbiliniilor |