cura
Catalan
Pronunciation
- (Balearic, Central) IPA(key): /ˈku.ɾə/
- (Valencian) IPA(key): /ˈku.ɾa/
- Rhymes: -uɾa
Etymology 1
From Latin cūra, from Proto-Indo-European *kʷeys- (“to heed”).
Noun
cura f (plural cures)
- care (close attention; concern; responsibility)
- amb molta cura ― with great care; very carefully
- care, treatment (the treatment of those in need)
- cure (a method that restores good health)
- Synonyms: guariment, guarició
Derived terms
- acurat
- curós
Related terms
- curar
Etymology 2
See the etymology of the corresponding lemma form.
Verb
cura
- third-person singular present indicative form of curar
- second-person singular imperative form of curar
Further reading
- “cura” in Diccionari de la llengua catalana, segona edició, Institut d’Estudis Catalans.
- “cura”, in Gran Diccionari de la Llengua Catalana, Grup Enciclopèdia Catalana, 2023
- “cura” in Diccionari normatiu valencià, Acadèmia Valenciana de la Llengua.
- “cura” in Diccionari català-valencià-balear, Antoni Maria Alcover and Francesc de Borja Moll, 1962.
French
Pronunciation
Audio (file)
Verb
cura
- third-person singular past historic of curer
Galician
Etymology
From Latin cūra, from Proto-Indo-European *kʷeys- (“to heed”).
Verb
cura
- third-person singular present indicative of curar
- second-person singular imperative of curar
Noun
cura f (plural curas)
- care (close attention; concern; responsibility)
- care, treatment (the treatment of those in need)
- cure (a method that restores good health)
Hausa
Pronunciation
- IPA(key): /t͡ʃúː.ɽàː/
- (Standard Kano Hausa) IPA(key): [t͡ʃúː.ɽàː]
Verb
cūrā̀ (grade 1)
- to knead into balls
Related terms
- curi
Italian
Pronunciation
- IPA(key): /ˈku.ra/
- Rhymes: -ura
- Hyphenation: cù‧ra
Etymology 1
From Latin cūra, from Proto-Indo-European *kʷeys- (“to heed”).
Noun
cura f (plural cure, diminutive curétta or curettìna)
- care
- accuracy
- cure
- treatment (medical)
Related terms
- curare
Verb
cura
- inflection of curare:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Anagrams
- ruca
Ladin
Etymology
From Latin cura.
Noun
cura f (plural cures)
- care
- treatment
Latin
Alternative forms
- (archaic) coira, coera
Etymology
From Proto-Italic *kʷoizā, from Proto-Indo-European *kʷeys- (“to heed”).
Pronunciation
- (Classical) IPA(key): /ˈkuː.ra/, [ˈkuːrä]
- (Ecclesiastical) IPA(key): /ˈku.ra/, [ˈkuːrä]
Audio (Classical) (file)
Noun
cūra f (genitive cūrae); first declension
- care, concern, thought.
- Synonyms: cultūra, sollicitūdō, tūtēla
- pains, industry, diligence, exertion
- Synonyms: cōnātus, opus, opera, labor, studium, intēnsiō, mōlēs, pulvis
- anxiety, grief, sorrow.
- Synonyms: maestitia, maeror, lūctus, trīstitia, trīstitūdō, tristitās, aegritūdō, dēsīderium, sollicitūdō
- Antonyms: dēlectātiō, lascīvia, gaudium, voluptās, laetitia, alacritās
- trouble, solicitude
- Synonyms: difficultās, īnfortūnium, mōlēs
- c. 50 C.E., Seneca the Younger, Phaedra, 607
- Curae leues locuntur, ingentes stupent.
- Trivial concerns talk, great ones are speechless.
- Curae leues locuntur, ingentes stupent.
- Vergilius, Aeneis, Book VI, line 85
- Mitte hanc de pectore curam.
- Dismiss this anxiety from your heart.
- Mitte hanc de pectore curam.
- Attention, management, administration, charge, care; command, office; guardianship.
- Synonyms: mūnus, officium, ministerium, negōtium, mūnia
- written work, writing.
- Synonym: opus
- (medicine) Medical attendance, healing.
- (agriculture) Rearing, culture, care.
- (rare) An attendant, guardian, observer.
Declension
First-declension noun.
Case | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominative | cūra | cūrae |
Genitive | cūrae | cūrārum |
Dative | cūrae | cūrīs |
Accusative | cūram | cūrās |
Ablative | cūrā | cūrīs |
Vocative | cūra | cūrae |
Antonyms
- (care): incūria
Derived terms
- cūragendārius
- cūriōsus
- cūrius
- cūrō
- incūria
- sēcūrus
- sinecure
- tricūrium
Descendants
- Catalan: cura
- Corsican: cura
- Dutch: kuur
- English: cure, scour
- French: cure
- Friulian: cure
- Irish: cúram
- Italian: cura
- Ladin: cura
- Piedmontese: cura
- Old Portuguese: cura
- Portuguese: cura
- Romagnol: cùra
- Romanian: cură
- Spanish: cura
- Welsh: cur
Verb
cūrā
- second-person singular present active imperative of cūrō
References
- “cura”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
- cura in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition with additions by D. P. Carpenterius, Adelungius and others, edited by Léopold Favre, 1883–1887)
- cura in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette
- Carl Meißner; Henry William Auden (1894) Latin Phrase-Book, London: Macmillan and Co.
- I cannot sleep for anxiety: curae somnum mihi adimunt, dormire me non sinunt
- to expend great labour on a thing: operam (laborem, curam) in or ad aliquid impendere
- to be wasting away with grief: aegritudine, curis confici
- somebody, something is never absent from my thoughts: aliquis, aliquid mihi curae or cordi est
- to have laid something to heart; to take an interest in a thing: curae habere aliquid
- to devote one's every thought to the state's welfare: omnes curas et cogitationes in rem publicam conferre
- to devote one's every thought to the state's welfare: omnes curas in rei publicae salute defigere (Phil. 14. 5. 13)
- (ambiguous) anxiety troubles and torments one: cura sollicitat angitque aliquem
- (ambiguous) good-bye; farewell: vale or cura ut valeas
- I cannot sleep for anxiety: curae somnum mihi adimunt, dormire me non sinunt
- “cura”, in Harry Thurston Peck, editor (1898) Harper's Dictionary of Classical Antiquities, New York: Harper & Brothers
- cura in Ramminger, Johann (accessed 16 July 2016) Neulateinische Wortliste: Ein Wörterbuch des Lateinischen von Petrarca bis 1700, pre-publication website, 2005-2016
- “cura”, in William Smith, editor (1848) A Dictionary of Greek Biography and Mythology, London: John Murray
- “cura”, in William Smith et al., editor (1890) A Dictionary of Greek and Roman Antiquities, London: William Wayte. G. E. Marindin
Portuguese
Pronunciation
- IPA(key): /ˈku.ɾɐ/
- Rhymes: -uɾɐ
- Hyphenation: cu‧ra
Etymology 1
From Latin cūra, from Proto-Indo-European *kʷeys- (“to heed”).
Noun
cura f (plural curas)
- cure (a method, device or medication that restores good health)
- healing (the process of restoring good health)
Related terms
- curar
Etymology 2
See the etymology of the corresponding lemma form.
Verb
cura
- inflection of curar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology 1
From Latin cūrāre, present active infinitive of cūrō, possibly influenced by colāre.
Verb
a cura (third-person singular present cură, past participle curat) 1st conj.
- (rare) to clean
- (regional) to clear, eliminate, deforest
Conjugation
infinitive | a cura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | curând | ||||||
past participle | curat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cur | curi | cură | curăm | curați | cură | |
imperfect | curam | curai | cura | curam | curați | curau | |
simple perfect | curai | curași | cură | curarăm | curarăți | curară | |
pluperfect | curasem | curaseși | curase | curaserăm | curaserăți | curaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cur | să curi | să cure | să curăm | să curați | să cure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cură | curați | |||||
negative | nu cura | nu curați |
Synonyms
- (clean): curăța
Derived terms
- curat
Related terms
- curătură
Etymology 2
Borrowed from German kurieren, itself borrowed from the same Latin root as the above.
Verb
a cura (third-person singular present curează, past participle curat) 1st conj.
- (rare) to cure, treat an illness, care for
Conjugation
infinitive | a cura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | curând | ||||||
past participle | curat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | curez | curezi | curează | curăm | curați | curează | |
imperfect | curam | curai | cura | curam | curați | curau | |
simple perfect | curai | curași | cură | curarăm | curarăți | curară | |
pluperfect | curasem | curaseși | curase | curaserăm | curaserăți | curaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să curez | să curezi | să cureze | să curăm | să curați | să cureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | curează | curați | |||||
negative | nu cura | nu curați |
Synonyms
- îngriji, trata
See also
- cură
Rwanda-Rundi
Etymology
From Proto-Bantu *-túda (“to hammer; to forge”).
Verb
-cúra (infinitive gucúra, perfective -cúze)
- to forge from metal
Derived terms
- umucuzi
Serbo-Croatian
Etymology
Either from earlier cuca (“female genitalia”) or from Polish córka, córa (“daughter”) (cognate with Serbo-Croatian kći (“daughter”)).
Pronunciation
- IPA(key): /t͡sûra/
- Hyphenation: cu‧ra
Noun
cȕra f (Cyrillic spelling цу̏ра)
- girl (young woman)
- girlfriend (a female partner)
- Brate, cura ti je luđakinja. ― Bro, your girlfriend is a nutcase.
Declension
singular | plural | |
---|---|---|
nominative | cȕra | cure |
genitive | cure | cȗrā |
dative | curi | curama |
accusative | curu | cure |
vocative | curo | cure |
locative | curi | curama |
instrumental | curom | curama |
See also
- momak
Further reading
- “cura” in Hrvatski jezični portal
Spanish
Pronunciation
- IPA(key): /ˈkuɾa/ [ˈku.ɾa]
- Rhymes: -uɾa
- Syllabification: cu‧ra
Etymology 1
From Latin cūra (“care, concern”), from Proto-Indo-European *kʷeys- (“to heed”).
Noun
cura f (plural curas)
- cure (something that restores good health)
- (Bolivia, Chile, colloquial) drunkenness
- Synonyms: see Thesaurus:borrachera
Derived terms
- curar
- curatela
- curioso
- descura
- incuria
- procura
- seguro
Etymology 2
From Ecclesiastical Latin cūra (“monastic office holder, obedientiary”) from Latin cūra (“warden, administrator”) (originally "care, concern, public administration"; see above).
Noun
cura m (plural curas)
- priest
- Synonyms: párroco, sacerdote
Derived terms
- curato
Related terms
- nunca digas de este agua no beberé, ni este cura no es mi padre
Etymology 3
Unknown.
Noun
cura f (plural curas)
- (Colombia, dated) avocado
- Synonyms: aguacate, (Philippines) avocado, (Argentina, Chile, Peru, Uruguay) palta
Noun
cura f (plural curas)
- female equivalent of curo (“someone from Courland”)
Adjective
cura f
- feminine singular of curo
Etymology 5
See the etymology of the corresponding lemma form.
Verb
cura
- inflection of curar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Further reading
- “cura”, in Diccionario de la lengua española, Vigésima tercera edición, Real Academia Española, 2014
Turkish
Etymology
From Ottoman Turkish جوره (cura) from either Persian جوره (jûra) or Persian جره (carra).
Noun
cura (definite accusative curayı, plural curalar)
![](Images/wiktionary/Tamburasaz-Baglamasaz.jpg.webp)
- (music) a stringed musical instrument
References
- Nişanyan, Sevan (2002–), “cura”, in Nişanyan Sözlük