cupiță
Romanian
Etymology
From cupă + -iță.
Noun
cupiță f (plural cupițe)
- Diminutive of cupă
Declension
Declension of cupiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cupiță | cupița | (niște) cupițe | cupițele |
genitive/dative | (unei) cupițe | cupiței | (unor) cupițe | cupițelor |
vocative | cupiță, cupițo | cupițelor |
References
- cupiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN