cununică
Romanian
Etymology
From cunună + -ică.
Noun
cununică f (plural cununele)
- Diminutive of cunună
Declension
Declension of cununică
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cununică | cununica | (niște) cununele | cununelele |
genitive/dative | (unei) cununele | cununelei | (unor) cununele | cununelelor |
vocative | cununică, cununico | cununelelor |
References
- cununică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN