cununare
Romanian
Etymology
From cununa + -re.
Noun
cununare f (plural cununări)
- wedding
Declension
Declension of cununare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) cununare | cununarea | (niște) cununări | cununările |
| genitive/dative | (unei) cununări | cununării | (unor) cununări | cununărilor |
| vocative | cununare, cununareo | cununărilor | ||
References
- cununare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN