cumăt
Romanian
Etymology
Borrowed from Serbo-Croatian kmet.
Noun
cumăt m (plural cumeți)
- juror
Declension
Declension of cumăt
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cumăt | cumătul | (niște) cumeți | cumeții |
genitive/dative | (unui) cumăt | cumătului | (unor) cumeți | cumeților |
vocative | cumătule | cumeților |
References
- cumăt in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN