cumpănitor
Romanian
Etymology
From cumpăni + -tor.
Adjective
cumpănitor m or n (feminine singular cumpănitoare, masculine plural cumpănitori, feminine and neuter plural cumpănitoare)
- balanced
Declension
Declension of cumpănitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | cumpănitor | cumpănitoare | cumpănitori | cumpănitoare | ||
definite | cumpănitorul | cumpănitoarea | cumpănitorii | cumpănitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | cumpănitor | cumpănitoare | cumpănitori | cumpănitoare | ||
definite | cumpănitorului | cumpănitoarei | cumpănitorilor | cumpănitoarelor |
Noun
cumpănitor m (plural cumpănitori)
- a moderate person
Declension
Declension of cumpănitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cumpănitor | cumpănitorul | (niște) cumpănitori | cumpănitorii |
genitive/dative | (unui) cumpănitor | cumpănitorului | (unor) cumpănitori | cumpănitorilor |
vocative | cumpănitorule | cumpănitorilor |
References
- cumpănitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN