cumpeni
Romanian
Verb
a cumpeni (third-person singular present cumpenește, past participle cumpenit) 4th conj.
- Obsolete form of cumpăni.
Conjugation
conjugation of cumpeni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a cumpeni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cumpenind | ||||||
past participle | cumpenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cumpenesc | cumpenești | cumpenește | cumpenim | cumpeniți | cumpenesc | |
imperfect | cumpeneam | cumpeneai | cumpenea | cumpeneam | cumpeneați | cumpeneau | |
simple perfect | cumpenii | cumpeniși | cumpeni | cumpenirăm | cumpenirăți | cumpeniră | |
pluperfect | cumpenisem | cumpeniseși | cumpenise | cumpeniserăm | cumpeniserăți | cumpeniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cumpenesc | să cumpenești | să cumpenească | să cumpenim | să cumpeniți | să cumpenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cumpenește | cumpeniți | |||||
negative | nu cumpeni | nu cumpeniți |
References
- cumpeni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN