culminațiune
Romanian
Noun
culminațiune f (plural culminațiuni)
- Obsolete form of culminație.
Declension
Declension of culminațiune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) culminațiune | culminațiunea | (niște) culminațiuni | culminațiunile |
genitive/dative | (unei) culminațiuni | culminațiunii | (unor) culminațiuni | culminațiunilor |
vocative | culminațiune, culminațiuneo | culminațiunilor |
References
- culminațiune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN