culminație
Romanian
Etymology
From French culmination
Noun
culminație f (plural culminații)
- culmination
Declension
Declension of culminație
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) culminație | culminația | (niște) culminații | culminațiile |
genitive/dative | (unei) culminații | culminației | (unor) culminații | culminațiilor |
vocative | culminație, culminațio | culminațiilor |