cufăruț
Romanian
Etymology
From cufăr + -uf.
Noun
cufăruț n (plural cufăruțe)
- Diminutive of cufăr
Declension
Declension of cufăruț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cufăruț | cufăruțul | (niște) cufăruțe | cufăruțele |
genitive/dative | (unui) cufăruț | cufăruțului | (unor) cufăruțe | cufăruțelor |
vocative | cufăruțule | cufăruțelor |
References
- cufăruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN