cucușor
Romanian
Etymology
cuc + -ușor
Noun
cucușor m (plural cucușori)
- Diminutive of cuc; small coocoo
Declension
Declension of cucușor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cucușor | cucușorul | (niște) cucușori | cucușorii |
genitive/dative | (unui) cucușor | cucușorului | (unor) cucușori | cucușorilor |
vocative | cucușorule | cucușorilor |