cucuiete
Romanian
Etymology
From cucui + -ete.
Noun
cucuiete m (plural cucuieteți)
- Diminutive of cucui
Declension
Declension of cucuiete
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cucuiete | cucuieteul | (niște) cucuieteți | cucuieteții |
genitive/dative | (unui) cucuiete | cucuieteului | (unor) cucuieteți | cucuieteților |
vocative | cucuieteule | cucuieteților |
References
- cucuiete in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN