crucișătură
Romanian
Etymology
From încrucișa + -ătură.
Noun
crucișătură f (plural crucișături)
- (regional) crossing
Declension
Declension of crucișătură
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) crucișătură | crucișătura | (niște) crucișături | crucișăturile |
| genitive/dative | (unei) crucișături | crucișăturii | (unor) crucișături | crucișăturilor |
| vocative | crucișătură, crucișăturo | crucișăturilor | ||