crucire
Romanian
Etymology
From cruci + -re.
Noun
crucire f (plural cruciri)
- wonder, amazement
Declension
Declension of crucire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) crucire | crucirea | (niște) cruciri | crucirile |
genitive/dative | (unei) cruciri | crucirii | (unor) cruciri | crucirilor |
vocative | crucire, crucireo | crucirilor |
References
- crucire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN