cromit
Romanian
Etymology
From French chromite
Noun
cromit m (plural cromiți)
- chromite
Declension
Declension of cromit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cromit | cromitul | (niște) cromiți | cromiții |
genitive/dative | (unui) cromit | cromitului | (unor) cromiți | cromiților |
vocative | cromitule | cromiților |