coșurel
Romanian
Etymology
From coșuri + -el.
Noun
coșurel n (plural coșurele)
- Diminutive of coș
Declension
Declension of coșurel
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) coșurel | coșurelul | (niște) coșurele | coșurelele |
| genitive/dative | (unui) coșurel | coșurelului | (unor) coșurele | coșurelelor |
| vocative | coșurelule | coșurelelor | ||
References
- coșurel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN