covată
Romanian
Etymology
From Turkish kovata
Noun
covată f (plural coveți)
- trough
Declension
Declension of covată
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) covată | covata | (niște) coveți | covețile |
genitive/dative | (unei) coveți | coveții | (unor) coveți | coveților |
vocative | covată, covato | coveților |