cotorel
Romanian
Etymology
From cotor + -el.
Noun
cotorel n (plural cotorele)
- Diminutive of cotor
Declension
Declension of cotorel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cotorel | cotorelul | (niște) cotorele | cotorelele |
genitive/dative | (unui) cotorel | cotorelului | (unor) cotorele | cotorelelor |
vocative | cotorelule | cotorelelor |
References
- cotorel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN