cotire
Romanian
Etymology
From coti + -re.
Noun
cotire f (plural cotiri)
- meander
Declension
Declension of cotire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cotire | cotirea | (niște) cotiri | cotirile |
genitive/dative | (unei) cotiri | cotirii | (unor) cotiri | cotirilor |
vocative | cotire, cotireo | cotirilor |
References
- cotire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN