cotiguță
Romanian
Etymology
From cotigă + -uță.
Noun
cotiguță f (plural cotiguțe)
- Diminutive of cotigă
Declension
Declension of cotiguță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cotiguță | cotiguța | (niște) cotiguțe | cotiguțele |
genitive/dative | (unei) cotiguțe | cotiguței | (unor) cotiguțe | cotiguțelor |
vocative | cotiguță, cotiguțo | cotiguțelor |
References
- cotiguță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN