cosăcuță
Romanian
Etymology
From cosac + -uță.
Noun
cosăcuță f (plural cosăcuțe)
- Diminutive of cosac
Declension
Declension of cosăcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) cosăcuță | cosăcuța | (niște) cosăcuțe | cosăcuțele |
genitive/dative | (unei) cosăcuțe | cosăcuței | (unor) cosăcuțe | cosăcuțelor |
vocative | cosăcuță, cosăcuțo | cosăcuțelor |
References
- cosăcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN