corăbia
Romanian
Etymology
From corabie.
Verb
a corăbia (third-person singular present corăbiază, past participle corăbiat) 1st conj.
- to navigate
Conjugation
conjugation of corăbia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a corăbia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | corăbiind | ||||||
| past participle | corăbiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | corăbii | corăbii | corăbie | corăbiem | corăbiați | corăbie | |
| imperfect | corăbiam | corăbiai | corăbia | corăbiam | corăbiați | corăbiau | |
| simple perfect | corăbiai | corăbiași | corăbie | corăbiarăm | corăbiarăți | corăbiară | |
| pluperfect | corăbiasem | corăbiaseși | corăbiase | corăbiaserăm | corăbiaserăți | corăbiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să corăbii | să corăbii | să corăbie | să corăbiem | să corăbiați | să corăbie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | corăbie | corăbiați | |||||
| negative | nu corăbia | nu corăbiați | |||||
References
- corăbia in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN