coropcar
Romanian
Etymology
From coropcă + -ar.
Noun
coropcar m (plural coropcari)
- peddler
Declension
Declension of coropcar
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) coropcar | coropcarul | (niște) coropcari | coropcarii |
genitive/dative | (unui) coropcar | coropcarului | (unor) coropcari | coropcarilor |
vocative | coropcarule | coropcarilor |