corigent
Romanian
Etymology
From Latin corrigens
Noun
corigent m (plural corigenți)
- corrective
Declension
Declension of corigent
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) corigent | corigentul | (niște) corigenți | corigenții |
genitive/dative | (unui) corigent | corigentului | (unor) corigenți | corigenților |
vocative | corigentule | corigenților |